The riddle

februarie 22, 2009 de cannellutza

My name is D. and my myth is older than the ages. The blade of my shiny sword tasted the blood of my most fierce enemies. I am little but my fame is immense, my appearance draws a harmless portrait to your eyes, but my hand is fast and my heart is merciless. Braveness is the colour of the blood that runs through my veins.
Henceforth, step not in my way, for fear and weeping would become your breathless pray and the graceful whisper of the spring wind would be too far to close the wounds…

( ƃdɾ˙08ᄅ⇂‾doʇʞsǝp‾poʇ/sdoʇʞsǝp/spɐoluʍop/ɯoɔ˙ǝıʌoɯxnɐǝɹǝdsǝpɟoǝlɐʇǝɥʇ˙ʍʍʍ//:dʇʇɥ )

19022009 Bourg la Reine, skype talk

when you run out of straws

decembrie 1, 2008 de cannellutza

la-pipe3

august 2004, Bouillon

de-ale casei

decembrie 1, 2008 de cannellutza

Aceasta ar fi o poveste de seara. Si pentru ca e o poveste „de nume”, ea e in primul rand cadou pentru Andreii mei preferati: Radu, Flo si Ondra (cum zice Lulu – si pentru ca ea e cauza, ea sa si traduca!)
Cele mai frumoase pijamale ale mele sunt acelea pe care le-am castigat de-a lungul timpului jucand go: tricouri albe, negre, cu guler sau maneci de diverse lungimi, ele sunt toate XL, XXL sau ceva pe-acolo. De asemenea, sunt marimi barbatesti. Nu ca nu le-as fi purtat afara, ba chiar as fi facut-o cu placere, dar sunt uriase. Asa ca singura varianta de a ma bucura de ele a ramas asta: au devenit colectia mea preferata de pijamale.
Ultimul din aceasta serie este totusi aparte, imi este scris numele pe spate. Ca daca am vreo dilema nocturna, sa fie la indemana. De altfel, povestea tocmai aici duce. Il purtam acu cateva nopti cand am avut urmatorul vis: eram in China (unde intre altele l-am si primit) si toata lumea ma striga pe numele meu chinezesc. Ma obisnuisem si intr-o anumita masura il si adoptasem, intocmai ca si Tiberiu, pe care imi si vine sa il prezint repede: citeam in sala de concurs si la un moment dat remarc un amic apropiindu-se de mine impreuna cu un chinez. De departe, mi s-a parut ca amicul meu vorbea romana…. in China, cu un chinez, nuuu, sigur mi s-a parut. Ajung langa mine si chinezul zambind imi spune cu un accent si cu o siguranta despre care nici nu stiu daca mai degraba m-au conectat sau deconectat de la pamant: „Buna ziua, numele meu romanesc este Tiberiu si sunt jurnalist…”. „Buna ziua. Sunt Irina. Imi pare bine sa va cunosc.” Mi-am aranjat imediat postura, vocabularul mult prea reverentios pt cei 28 de ani ai mei si probabil vreo 25 ai lui, dar ceva in atitudinea lui o cerea. Oricum, ca-ntr-o banda desenata, chenarul cu caractere italice de deasupra capului meu continea: „Eeeeh… ce?!” Nici nu stiam ce ma mira mai tare, extrema politete, pronuntia impecabila sau… Tiberiu?! M-am abtinut, dar la un moment dat, in final, mi-a venit sa-i spun: „Stii, e asa de frumos ca te cheama Tiberiu!”
Asa si eu, in vis imi era drag Wenyin, dar la u nmoment dat ceva s-a intamplat si m-a apucat panica: am vrut sa spun ca eu sunt Irina, dar nimeni nu parea sa o creada. Si-asa, ca-n apucaturile bizare de vis, singura maniera de a o arata era sa compar semnatura mea cu cea din buletinul de identitate. Nu ca ar fi una acolo, dar asa curgea povestea. Si, evident, buletinul de negasit. Dupa o serie indelungata de cautari, m-a apucat o nervozitate pe care si acum mi-o aduc aminte cu precizie.
Numai sa-mi fi adus aminte de tricou, poate exista optiunea de a spune convingator catre toti: „Uitati-va, numai uitati-va pe spatele meu!”
Cert, pe langa frumos si purtat cu mandrie noaptea, e si folositor – imi mai spune din cand in cand cine sunt, ca vezi, ceilalti din mine uita.

10112008 Bourg le Reine, in toiul noptii acasa

înapoi

noiembrie 2, 2008 de cannellutza

E multă vreme de când am tăcut blogului. Între timp s-au întâmplat aşa de multe, că memoria asta cu care mă tot laud işi cere un test: am zburat să văd grădini cu iepuri si arici, am visat lângă cald,  am plutit pe munţi de alcool, am dormit în pădure, am iubit pe verde, am mâncat zmeură în zori, am jucat go în aeroporturi şi-am fumat în locuri interzise, am amuţit de plăcere şi dezamăgire, am avut soare pe faţă şi masaj pe pietre, am cântat în gară, am urcat stânci în şlapi, am alergat după dor, am pus amintiri deoparte, am căzut, aproape că m-am văzut de pe lună, am tăcut lângă al nouălea cer, am vorbit cu oameni care nu mă înţeleg şi am patinat pe vechituri. Am împărţit şi despărţit lucruri. Şi-am rămas cu un dor căruia îi caut locul…

02112008, Bourg la Reine

inceputul

iunie 3, 2008 de cannellutza

oo-ul de piaaaa-tra s-a a-seza-at,

aaa ve-ni-it aa-paaaa si l-a laa-sat…

28052008 Helsinki

the colour of stones

martie 16, 2008 de cannellutza

the-colour-of-stones.jpg


09032008 Normandie, Etretat

turnul eiffel – varianta prescurtata

martie 16, 2008 de cannellutza


photo023.jpg

28022008 Paris, Maison de Radio France

omul invizibil

martie 2, 2008 de cannellutza

omul-invizibil.jpg

26022008 Helsinki

status quo

februarie 21, 2008 de cannellutza

Viteza: 3 mach. Pe scurt – grav. Consecinta: ganduri se plimba, se schimba, se duc, se duc si se-ntorc in cap. Pe scurt – stabilitate in nestire. Stare: domiciliu foarte mobil, slujba temporara, teza pe marginea prapastiei (dar speranta pastrata… recuperez eu cumva; in “cumva” sta cheia). Pe scurt – (paradoxul isi iteste mutrisoara) pe val. Concluzie: cum ar spune romanul, i must be gone with my head.                                                                                                                                                                                  gemenele

gemenele

eye

eye

curg ganduricurg ganduri

b&w

thinking

b&w thinking

smiling sepia me

smiling sepia me

trying

trying

smiley

stretch

smiley stretch

18022008 Paris

poza de demult

ianuarie 14, 2008 de cannellutza

scan00021.jpg

cea care zâmbeste, bronzată şi cu umbre de frunze pe faţă e mama – la mulţi ani, mama!

iar cel cu mutra e fratele – cu un strop de întârziere, la mulţi ani, ionucu!

probabil august ‘78, în curtea casei bunicii, la Constanţa