inceputul

oo-ul de piaaaa-tra s-a a-seza-at,

aaa ve-ni-it aa-paaaa si l-a laa-sat…

28052008 Helsinki

the colour of stones

09032008 Normandie, Etretat

turnul eiffel - varianta prescurtata

28022008 Paris, Maison de Radio France

omul invizibil

26022008 Helsinki

status quo

Viteza: 3 mach. Pe scurt - grav. Consecinta: ganduri se plimba, se schimba, se duc, se duc si se-ntorc in cap. Pe scurt - stabilitate in nestire. Stare: domiciliu foarte mobil, slujba temporara, teza pe marginea prapastiei (dar speranta pastrata… recuperez eu cumva; in “cumva” sta cheia). Pe scurt - (paradoxul isi iteste mutrisoara) pe val. Concluzie: cum ar spune romanul, i must be gone with my head.                                                                                                                                                                                  gemenele

eye

curg ganduri

b&w

thinking

smiling sepia me

trying

smiley

stretch

18022008 Paris

poza de demult

cea care zâmbeste, bronzată şi cu umbre de frunze pe faţă e mama - la mulţi ani, mama!

iar cel cu mutra e fratele - cu un strop de întârziere, la mulţi ani, ionucu!

probabil august ‘78, în curtea casei bunicii, la Constanţa 

tommy smith and band

În ultima vreme am avut o dispoziţie foarte rock; a fost foarte tare, ca o nostalgie a unor ani pe care nu i-am trăit, dar care m-ar fi vrăjit atunci, înzecit probabil, faţă de cum o face acum urma lor relativ fidel trasată pe peliculă.

Azi, însă, ca un intermezzo, mi-am adus aminte de o zi de sfârşit de vară, de un concert, de o poveste: pe Tommy Smith l-am întâlnit la un concert la Sala Radio, în timpul Festivalului zilelor britanice la Bucureşti, în 2000. Nu cred să fiu în stare să recunosc vreo bucată din ce a cântat atunci, dar ştiu că mi-a plăcut foarte tare saxofonul lui sprinţar, frumos armonizat cu o pereche de tobe absolut electrizate, cărora le ţineau isonul un pian şi-un contrabas. N-am mai auzit de el apoi, dar nici nu l-am uitat.

Iar vara asta, aproape întâmplător, ajung la concertul lui într-un club. Un saxofon englezesc, de data asta între pian, contrabas şi tobe franţuzeşti, au degajat cerul unei săli fără lumină, într-o seară ploioasă de sfârşit de vară, în Paris. Multumesc domnule Smith, it was nice meeting you… seven years after!

27082007 Sunside Jazz Café, Paris

poveste de ajun

Un pic înainte de Crăciun, neaşteptat a poposit un brad în căsuţă: mic, strâmb şi foc de frumos. E de ajuns să plimbi palma aproape complet întinsă peste ace ca să simţi mătase. Şi e aşa târziu şi somn, că nu-l mai pot decora. I-am agăţat la repezeală doar un iepure de lemn pe care l-am zărit în ultimul moment în bolul cu mărgele. Acum mă uit, că sunt aşa de discrepante proporţiile lui cu ale bradului, că pare singur, aruncat în imensitate. Dar se pun reciproc în evidenţă: el - mic, face din brad o pădure, iar bradul face fond pentru culorile lui. Aşadar, el e Chiriac, iepurele paznic al pădurii, îmbrăcat într-o fustă roşie cu buline albe şi volane albastre, asortate cu cămaşa de marinar. Pare voluminos, dar în realitate nu-i mai gros de 5 mm şi zâmbeşte cu aerul că ar fi o ispravă să furi un trombon şi să suflii în el nebuneşte până îl goneşti pe Moş Crăciun.

A doua zi, spre seară au venit şi restul: globuri bej si roşii cu model, aduse de departe anul trecut, două tobe învelite în carouri scoţiene; un brad mititel cioplit în lemn; o păpuşă îmbrăcată în Moş Crăciun, căreia i-aş zice Tereza; omul de zăpadă pictat în pasteluri delicate; globul albastru în fir de mătase; îngerii de porţelan, unul grăsun, cu alură de călugăr gurmand şi şugubăţ care parcă visează la spuma berii proaspăt formată la rasul paharului şi la friptura din cuptor, iar celălalt zvelt cu aerul mulţumit, ca şi cum abia ar fi terminat o miniatură îngrijită ce decorează marginile cărţii lăsate deschise în bibliotecă; vrăjitoarea cu căutare de fetiţă, îmbrăcată corect în rochie de catifea şi Walter, greierul cu elitre roşii, frac verde sclipitor, joben, baston, pantaloni îndeajuns de scurţi încât să se vadă ciorapii şi ochi bulbucaţi. În vârf, un brad de carton, pe dosul căruia scrie cunoscut: “Pentru Irina…”. L-am pus acolo, ca pe toate celelalte, de dragul unei amintiri şi sub impresia că în brad poate sta orice. E o adunătură pe cinste, care îmi pare că se asortează doar prin expresia: ca un pom de Crăciun. Şi, pentru o ultimă tuşă, beteală şi beculeţe.

E dizarmonic şi frumos şi, de atâta vreme, în fiecare an mă lasă cu gura căscată.

241207 Bourg la Reine

ce poti sa-ti doresti de la un supermarket?

“am tot ce vrei!” daa, pe asta m-am bazat si eu cand am pornit azi cu gandul sa termin cat mai repede cu o operatiune necesara si nu neaparat placuta - cumparaturile. m-a mai si lovit zelul si intr-o pornire de instaurare a disciplinei, l-am ales pe cel mai ieftin din cartier; n-am sa mai zic cum ii zice, ca-s satula de marci inregistrate, dar mi se pare important de mentionat ca numele face trimitere la ceva mult peste puterile lui, “idealul”. azi insa s-a tinut de cuvant: nu mi-as fi imaginat vreodata ca ajungand acolo, intre verze, cepe, dulceturi, nuci, orez, branze si smatane, pasta de dinti, cafea, suc si hartie igienica, am sa dau nas in nas cu o carte care mi-a facut cu-adevarat bucuria zilei. e mare, ca un atlas, e scrisa pe hatie velina si plina-plina de poze, e atat de groasa cat sa ma faca sa salivez, zambesc si holbez niste ore bune in sir, e cartonata, are index si un mic dictionar, atat de multe culori si forme ca imi vine greu sa ma dezlipesc si sa intorc pagina. sa mai zic ca a fost ridicol de ieftina?! da, sunt sigura, este ceea ce-i lipsea locului ca alaturi de somon, bere, carne congelata, baterii si chiloti, sa-l faca cu-adevarat ideal. intre atatea apucaturi terestre, cartea mea, singurul exemplar un pic zgariat pe coperta lucioasa si scapat ca prin minune de grasimile de pe banda rulanta, povesteste despre stele. Are o multime de istorii despre galaxii, comete, “hamburgeri interstelari” - da, da!, constelatii, traiectorii, telescoape, gauri negre, campuri electromagnetice, semne zodiacale, mitologie, luni si sori. nici nu mai stiu de unde am plecat, ca sa pot inchide bucla, dar parca conteaza… plutesc acum. pana si paul nu mai vede in cutia de bomboane decat sateliti!

26122007 pe seara, pe acasa

vagon de dormit

20122007 Panthéon, Paris